Dacă Dumnezeu este omniprezent, atunci ce este special în a fi în prezența lui Dumnezeu?
Aceasta este o întrebare care atinge unul dintre cele mai profunde paradoxuri din Scriptură. Dumnezeu este pretutindeni — și totuși Scriptura vorbește în mod constant despre a fi „în prezența Sa" ca despre ceva special, un privilegiu care trebuie căutat și de care trebuie să ne bucurăm, sau, pentru conștiința vinovată, ceva de care să fugi. Există, de fapt, două lucruri distincte în joc: omniprezența esențială a lui Dumnezeu și prezența Sa relațională sau manifestată.